sâmbătă, 26 ianuarie 2008

Proiectul pentru Învăţământul Rural































Profesorii - în bănci? Da. Zilele acestea, cadrele didactice din comuna Mihail Kogălniceanu urmează cursuri de perfecţionare pentru îmbunătăţirea actului educaţional. Elevii se pot simţi răzbunaaaaaţi. Am avut de făcut teme şi de învăţat. Am fost evaluaţi şi ni s-au dat calificative. Noi ne-am prezentat exemplar. Dar voi, cum vă prezentaţi?
prof. Filosofie, Spoitu Alexandru

vineri, 18 ianuarie 2008

O zi din viaţa lui Mihai Eminescu












15 Ianuarie 2008 - Liceul Teoretic "Mihail Kogălniceanu"





sâmbătă, 12 ianuarie 2008

Veritas Dei

Ce semnificaţie are prezenţa Mântuitorului în viaţa noastră?
În viaţa noastră persoana cea mai importantă ar trebui să fie Mântuitorul Iisus Christos, deoarece El este Cel care şi-a dat viaţa pentru mântuirea noastră. Dacă Iisus nu ar fi prezent în vieţile noastre, s-ar întâmpla numai nenorociri în lume! Trebuie să ne gândim că Iisus este alături de noi necondiţionat şi vorbim cu El cu ajutorul rugăciunii, pentru că rugăciunea este înălţarea minţii către Dumnezeu. Noi suntem singurii care ne depărtăm de Iisus prin păcat. Chiar dacă mulţi dintre noi nu recunosc faptul că Iisus este cel care ne-a redat viaţa, dacă Iisus nu era în viaţa noatră, nici noi nu existam.
Bobârnac Mădălina, VIII C

Prezenţa Mântuitorului

Biserica are un rol important în viaţa noatră. Prezenţa ei ne face să ne simţim mai aproape de Dumnezeu şi în siguranţă. Rugându-ne, Mântuitorul îşi îndreaptă faţa către noi şi ne îndrumă pe calea cea mai bună. Suntem protejaţi de El şi avem sufletul mai liniştit pentru că ne putem baza pe un înger păzitor în orice clipă.
Mântuitorul îi ocroteşte chiar şi pe cei mai slabi şi încearcă să-i aducă pe calea cea mai bună. Ne ajută să ne mântuim, să observăm greşelile şi să le corectăm.
Mântuitorul este alături de noi indiferent de situaţie, însă noi trebuie să-l chemăm.
Hură Oana, VIII C

Iisus Christos

Iisus Christos, din iubirea Sa nemărginită pentru oameni, S-a răstignit pentru păcatele noastre, iar noi trebuie să-i mulţumim rugându-ne, ajutându-ne aproapele şi făcând fapte bune. Dacă îi cerem ajutorul şi o facem din toată inima, El ne va împlini cererea, doar dacă avem cu adevărat nevoie de acel lucru. Ne şi pedepseşte dar tot spre binele nostru, pentru a învăţa din greşeli şi să devenim nişte oameni mai buni, credincioşi şi care cunosc şi îndeplinesc cele zece porunci.
Trebuie să ne gândim că viaţa pe pământ este doar o probă pe care trebuie să o trecem pentru a ajunge în Împărăţia Sa, unde este numai fericire, frumuseţe şi perfecţiune.

Şebinschi Elena, VIII C