Intoarcerea

Întoarcerea - prin ochii lui Beatriz

Capitolul 1: TOAMNA

“Frunzele ruginii, cerul plumburiu și ploile fac din toamna anotimpul meu preferat. Toamna este un anotimp care întotdeauna m-a făcut sa visez mai mult decât oricare altul. Poate este de vină atmosfera, nu pot să-mi dau seama, dar întotdeauna mă face să visez la o lume îndepărtată pe care am sentimentul că o cunosc. Mă întreb dacă este imaginația mea sau... poate…... este reală…”
- Sarah poți să continui cu cititul de unde am rămas?
- Paragraful... doi?
- Trei… Sarah nu știu ce se întâmplă cu tine in ultima vreme, pari... foarte distrasă…
- Îmi pare rău Doamna Johnson, nu se va repeta….
- Aş vrea să te cred… ”riiiing” ora s-a terminat, nu uitați să rezolvați exercițiile trei și patru de la pagina 25... sunteți liberi.
”Ce bine, credeam ca nu se mai termină.”
Sarah strânge caietele și cărțile de limba română, gândul ei este încă departe. Îți poți da seama după ochii sclipitori și reci. Ochii aceia albaștri, un albastru pur pe care nu poți să te abții să-i privești pus în evidenţă de o cascadă roșie de păr. La ușa clasei stă o fată înaltă cu un zâmbet mai radiant decât soarele. Părul blond îi alunecă pe umerii albi ca spuma laptelui. Ochii de un verde strălucitor împreună cu obrajii trandafirii și rozul buzelor îți dau impresia ca privești o ființă îngerească.
- Buna Sarah, ce faci?
- Buna Ai, bine...
- … ai adormit din nou…?!
- Visez, nu dorm…... visez cu ochii deschiși…...
- Corect, scuze… ai primit iar detenție?
- Nu doamna Johnson, m-a iertat……azi.
- Haide… este toamnă, anotimpul tău preferat… vei fi supărată toată ziua?
Pe faţa lui Ai a apărut un zâmbet.
- Nu degeaba numele tău înseamnă “dragoste”... Sarah zâmbește pentru prima oară de când s-a terminat ora.
- Dacă îmi pot face prietena să zâmbească, atunci înseamnă că semnificația numelui meu este adevărată.
- Unde mergem acum? Eu nu mai am ore.
Sarah zâmbește ușurată.
- Eu mai am japoneza - răspunde Ai mâhnită.
- De ce ești supărată? Japoneza este preferata ta. Iar eu te voi aștepta în bibliotecă.
- Nu pleci acasă?
- Nu, am promis că vin cu tine la magazinul de animale azi.
- Am crezut că ai uitat! Ai sare în sus de bucurie.
- Cum aş putea uita? chicoteşte Sarah. De fapt m-am gândit la propunerea ta cu privire la un animal de companie….
- Serios!!!
- Da….vreau o pisică.
- Pisicile sunt atât de drăguțe!!!... ... uite, vorbim când termin ora, bine?
- Bine, eu mă duc la bibliotecă.
Ai a intrat la ora de japoneză, în timp ce Sarah se duce în bibliotecă. Biblioteca reprezintă locul ei preferat; e liniște și nimeni nu o ceartă când visează cu ochii deschiși. În plus, se înțelege foarte bine cu multitudinea de cărți.
- Bună ziua doamna Smith! pe faţa lui Sarah apare din nou acel zâmbet cald pe care îl oferă doar câtorva persoane: lui Ai, părinților și doamnei Smith. În rest, ochii ei au acea... privire… …rece.
- Bună Sarah, ce faci?
- O aștept pe Ai, are japoneza acum și vrem să ne ducem împreună la magazinul de animale.
- Înțeleg, ce vrei sa citești intre timp?
- Mhmm…… vreau “Legendele Egiptului Antic.”
- O aduc acum. Am schimbat locul unor cărți, am primit mobilier nou.
Doamna Smith zâmbește.
“Biblioteca e mult mai frumoasă acum. Rafturile și mesele din lemn de cireș vechi, canapelele din piele și draperiile aurii mă fac mai mult să visez la Evul Mediu. Doamna Smith este fericită. De mult vroia sa schimbe mobilierul.”
Doamna Smith are 40 de ani. Este înaltă cu părul negru ca abanosul, ochii verzi ca safirul și mereu binevoitoare. Toți copiii o plac.
- Sarah, poftim “Miturile Egiptului Antic.” Doamna Smith a adus o carte groasă cu o copertă aurie.
- Mulțumesc, doamna Smith.
Sarah merge drept înainte pe lângă acvariu și se oprește în dreapta ultimului rând de rafturi. De aici se vede foarte bine parcul Harada, care traversează orașul Ota. Școala Miura a fost construita cu vedere la el. Parcul Harada este foarte frumos în această perioadă a anului. Aici se găsesc multe specii de flori, printre care și trandafiri. Multă lume zice că trandafirii sunt mult mai frumoși aici decât în oraș. De asemenea, copacii precum salcâmii, teii și pomii fructiferi îți asigură vara umbra, iar toamna împodobesc parcul cu frunze ruginii. Între poteci sunt mici întinderi de pădure în care viețuiesc veverițe și alte mii de păsări colorate dintre care majoritatea acum sunt plecate pe tărâmuri migratoare.
După ce a privit dansul frunzelor ruginii care alcătuiau un tablou al unui alt tărâm, Sarah a deschis cartea și a început sa citească pagină după pagină. Nu este prima oară când citește cartea, doar îi place din când în când să o recitească. Zeiţa Bastet este preferata ei.despre ea citește până în momentul în care simte o prezenţă. O prezenţă pe care a mai simţit-o; nu are o alură infricoşătoare, care să o sperie, dar o emoţionează şi o tulbură. Sarah întoarce privirea spre geam. Parcul parcă-i venit din altă dimensiune. Cât de mult şi-ar dori să trăiască într-o lume fantastică... Poate moşteneşte această imaginaţie de la tatăl ei… este profesor de istorie, mai exact studiază mitologia. Acum este plecat la Tokio, unde are de prezentat o lucrare. Se întoarce peste două săptămâni. Cât de mult îi lipseste… cu toate că-i plecat doar de o săptămână… Obişnuia ca in fiecare seară să se ducă in grădină, în leagăn, să privească cerul. El zice că undeva, departe, în univers, este o dimensiune cu…
- Sarah, vii? Am terminat ora… În spatele ei stă Ai, zâmbitoare….
- Desigur… Sarah aruncă o altă privire spre parc... apoi se îndreaptă spre Ai.

“Magazin de animale, venim acum…….”



Capitolul 2: UN PRIETEN

-Iar te-ai pierdut printre vise? râde Ai.
- Binedispusă?
- Da!!... am luat 10!!
- Bravo!!! Ştii... m-am gândit ce animal vreau…
- Ce animal?...
- Două pisici drăguţe, rasa chartreux!!!!
- Rasa chartreux??... sunt printre cele mai jucăuşe…
- Ştiu!!! de asta le vreau!!! de la 14 până la 19 sunt singură. Două pisici
m-ar ajuta să treacă timpul.
- E o idee foarte bună….Sarah, eu îmi voi lua un papagal şi o broască ţestoasă.Tata a construit în sufragerie un bazin pentru ea. Este făcut din pietre de râu, are şi vegetaţie, iar pentru papagal mi-a cumpărat o colivie personalizată, cu numele lui.
- Şi care va fi numele lui?
- Mhmm ………mă gândeam la ………Fulg de Nea. Am auzit de la părinţii mei că este alb….
- Draguţ….
- Ihh……dar pentru broască, nu stiu….ai vreo idee…??
- Nu……..nu ştiu ce nume le voi pune pisicilor mei……
Sarah şi Ai părăsesc şcoala pentru a se îndrepta către magazinul de animale care nu este departe, doar la două străzi distanţă. Pe drum, Ai a încercat să-i găsească un nume viitoarei broscuţe, iar Sarah celor două pisicuţe.
Fetele se opresc in faţa unei clădiri mari: două geamuri duble din sticlă expun reclame cu animalele de vânzare, mâncare şi cărţi de îndrumare pentru ele. În interior, pereţii sunt vopsiţi în mov şi roz. Pe tavan sunt amplasate mai multe lumini. În partea stângă a uşii este biroul vânzatoarei. Aceasta este o tânără de aproximativ douazeci si unu de ani. Este înaltă, părul blond este prins in două cozi in părti, ochii căprui lucesc oferindu-i tenului alb un farmec aparte. Obrajii trandafirii şi buzele mici de asemenea ajută la perfecţionarea feţei. Aceasta poartă un tricou şi pantaloni scurţi albastrii, cu o pereche de cizme albastru cu mov. În mâna dreaptă are o mănusă de aceeasi culoare cu pantalonii şi tricoul.
- Bună, vă pot ajuta?
- Bună, am venit aici să o vad pe doamna Selena.
- Inteleg, luaţi loc. Le arată fetelor doua canapele in spatele biroului, strânse în jurul unei mese din sticlă. Canapelele sunt aşezate lângă fereastra care protejează clientul cu două draperii. În faţa canapelelor este o scară care duce la etajul doi, acolo unde sunt ţinute animalele. Pe partea stângă sunt câteva scaune in plus lânga perete.
După zece minute în care fetele au consultat o revistă pentru animale, o doamn coboară treptele care duc la etajul doi.
- Ai, Sarah, mă bucur să vă văd. Urmaţi-mă.
- Bună ziua, doamna Selena.
Doamna Selena este cea care deţine magazinul şi foarte bună prietenă cu Ai şi mama acesteia. Este o doamnă in vârstă de patruzeci de ani, dar înfăţişarea te păcăleşte, neputându-i dând mai mult de treizeci. Este înaltă, suplă, cu ochii verzi şi părul castaniu.
- Aici, draga mea, sunt cele două broscuţe şi papagalul tău. Doamna Selena le indică fetelor o anticameră din biroul ei.
- Mulţumesc foarte mult, ce draguţe sunt. Ai admiră cele două broscuţe care, speriate, se ascund în spatele cutiei.
- Şi acesta este papagalul……Doamna Selena îi arată lui Ai un papagal alb, cu vârful penelor, ciocul şi coada negre, iar ochii albastri. Ai se joacă cu papagalul, căruia îi este încă frică să se apropie de ea.
- Doamna Selena, pisici rasa charteux aveţi? Mi-ar plăcea doi pui…Sarah işi îndreaptă privirea spre domna Selena….
- Da…..s-ar putea să am ceva… asteaptă un minut. Domna părăseşte camera, lăsându-le pe cele doua fete singure.
- Uite, Sarah, nu sunt drăguţe? Ai îi arată lui Sarah cele doua broscuţe.
- Sunt drăguţe… dar cum le va chema? Chipul lui Ai devine serios. Timp de câteva secunde mintea ei cercetează pentru un răspuns.
- Păi… pe fată o va chema………Ella…da, o va chema Ella- faţa lui Ai devine luminoasă, ca de obicei- iar pe băiat……nu sunt sigură…
- Ce zici de…..Colt?
- Colt ?.............COLT îi va rămâne numele, strigă Ai entuziasmată. Mulţumesc, Sarah. Colt este un nume extraordinar.
- Sarah, draga mea, acesta este singurul pisic din rasa chartreux… din păcate...
Domna Selena intră in cameră cu un pui de pisică chartreux in braţele ei. Acesta este cât un ghemotoc, un mic ghemotoc cenuşiu. Are blăniţa scurtă, iar ochii galbeni sclipesc ca două monezi. Pisica priveşte atent in jurul ei, ţinându-se cu labuţele de mâna doamnei Selena. În ochii lui nu poţi citi în niciun caz nelinişte sau teamă, doar uimire… Se ridică încet din braţele doamnei Selena şi se uită atent la papagal, gata să-l atace. Domna îl ţine strâns încercând să-l liniştească, în timp ce papagalul zboară pe umarul lui Ai. Ai îl ia în braţe, moment în care motanul sare din mâinile doamnei spre papagal. Broscuţele speriate se ascund în fundul bazinului. În cameră se aude doar mieunatul pisicii şi papagalul care ţipă, speriat. Ai, înfricoşată de pisica furioasă care şi-a scos ghearele şi este gata pentru atac, îngheaţă, nemaipuându-se mişca pentru a proteja papagalul. Pisica este la câţiva centimetri de faţa ei, papagalul închide ochii şi işi ascunde capul in părul fetei când, Sarah o prinde. Doamna Selena se indreaptă spre Ai, verificând daca este bine. Papagalul scoate capul din părul lui Ai, fapt care o trezeşte.
-Sunt bine, mulţumesc. M-am speriat atat de rău… am crezut că-l va răni pe domnul Fulg de Nea. Papagalul se aşează în mâinile lui Ai, scoţând sunete neînţelese.
Toată lumea îşi îndreaptă privirea spre Sarah. Aceasta îl ţine în braţe pe motan care, spre surprinderea tuturor, se mângâie de mâinile fetei, ochii lui transformându-se în verde….
- Sa-rah……ochii lui sunt……Vocea lui Ai tremura, dar este liniştită de vocea blânda a doamnei Selena.
- Ochii lui se schimbă o dată cu emoţiile…am văzut că ochii lui devin negri când este furios, galbeni când vrea să se joace şi verzi……verzi i-am vazut o singura dată……...când i-am dat o minge albastră să se joace… în rest sunt galbeni…
- Asta înseamnă că acum este foarte fericit? Nu-i aşa, doamna Selena?
- Cred că da, Ai. Te place foarte mult, Sarah, dar ai grijă, este foarte jucăuş……….poate vrei să mai aştepţi o săptămână până primesc alte animale…
- De fapt, chiar vroiam o pisică jucăuşă…... îl voi lua…… trebuie doar să mă mai gândesc la un nume.
- În regulă, cum doreşti…... mult noroc la găsit un nume potrivit, nu vă faceţi griji in legătură cu banii. Ca de obicei, îi voi suna pe păriţii voştri.
- De fapt mama v-a invitat mâine dimineaţă la cafea, la noi acasă, Ai o informează pe domna Selena.
- Iar mama va trece pe aici când termină serviciul… adică... ora 17.
- În regulă, dragele mele…… lăsaţi-mă să vă conduc. Sarah, poate vrei o cuşcă pentru pisică, să nu o pierzi…
Pisica a intrat în cuşcă, iar domnul Fulg de Nea în a lui. Într-un acvariu mic au rămas cele două broscuţe, iar fetele s-au îndreptat spre casă.
-Trebuie să-i dau pisicii un nume... vreo idee?
- … Aldrich, mie îmi place numele Aldrich……iţi place?
- Hm, da mă voi gândi şi, dacă nu voi avea altă idée, rămâne Aldrich…
- Bine. Ai zâmbeşte şi continuă să vorbească despre şcoală.
După zece minute fetele au ajuns în faţa casei lui Ai.
- Intri? sunt singură.
- Nu mâine avem test. Am de învăţat şi, în plus, vreau să petrec timp cu… Aldrich.
- Bine, dar era doar un suc…
- Poate mâine…
- Bine, ne vedem mâine…
Ai a intrat in curtea casei, iar Sarah a continuat drumul. Casa ei este la o stradă distantă de casa lui Ai, pe cealaltă parte a oraşului, lângă parc. De fapt, camera ei are vedere spre parc.
“Aldrich este un nume frumos, dar totusi…… ce nume aş putea să-i mai dau?”
- Uite, băiete, am ajuns, noua ta casa…
Sarah deschide poarta mare de fier forjat pentru a dezvălui o potecă de lemn care conduce spre uşa din faţa casei. Poteca este din lemn de cireş. Pe de o parte şi de alta sunt plantate diverse flori precum crini de toamnă în toate culorile, hortensii roz şi roşii, anemone roşii, albe şi albastre şi crizanteme. Pe partea stângă a potecii este o fântână arteziană, înconjurate de trandafiri şi lămpi cu becuri pătrate sau în formă de triunghi. La câtiva metri se află un foişor din fier. Pe partea dreaptă este un leagăn din fier acoperit cu o pernă de mătase de culoare mov cu ciucuri aurii. Acesta este protejat de o terasă din cărămidă roşie, susţinută de doua coloane învăluite de trandafiri roşii. Pe marginea trecătorii, cu cât te apropii mai mult de intrarea din faţă sunt plantaţi diferiţi pomi. Filigree sau Bloodgood au început să ruginească, frunzele verzi sau albe putând fi văzute pe alocuri. Regina curţii este Crimson Queen, un copac înalt cu frunze late şi roşii precum focul care adaposteşte intrarea. Casa este cu două etaje, cel de-al doilea având balcon. Sarah descuie uşa casei, păşind într-un hol care seamănă mai mult cu o cameră de bal. Pereţii sunt aurii, iar podeaua este din gresie roşie. Camera primeşte o lumină slabă de la singura fereastră din casă de pe partea stângă a uşii, restul de lumină provenind de la lampa de lânga scara care duce la etajul al doilea, iar restul de la lustră. În mijlocul camerei este o masa mică cu o lumânare roşie, iar lânga ea un scaun din piele. Sub geam este un dulap din lemn de mahon, pe care Sarah îl deschide pentru a-şi pune pantofii. Deasupra este cuierul, pe care Sarah işi aşează haina.
Apoi ia cuşca lui Aldrich,si se indrepta spre usa din dreapta care duce la bucatarie.Pune cuşca pe scaun şi deschide frigiderul din care scoate o sticlă cu lapte pe care îl pune într-o farfurie. Îl scoate pe Aldrich din cuşca şi îl pune în faţa faruriei cu lapte. Acesta se uită atent la Sarah, apoi işi îndreaptă privirea spre farfurie, din care incepe sa guste. Sarah scoate din frigider altă sticla cu lapte şi ia o farfurie cu prăjituri de pe dulap. Bucătăria are pereţii albi şi parchet maro dechis. Pe partea stanga este uşa din sticlă care duce spre terasă. Pe peretele din stânga uşii este un dulap format din două părti, una montată în perete, iar cealaltă pe parchet. Dulapul este tot din mahon. Lângă el se află aragazul şi frigiderul. Pe peretele din dreapta uşii este un alt dulap plus chiuveta. În mijlocul camerei este o masă din lemn de trei persoane. Bucătăria este despărţită de sufragerie de o uşă dublă din lemn. Sufrageria este o îmbinare de stiluri care îi oferă originalitate şi armonie. Pe peretele care desparte holul principal de sufragerie sunt două canapele de piele desparţite de o masă pe care este aşezată o lampă. În mijloc este o masă din lemn de cireş. Pe peretele din stânga este un dulap în care sunt aşezate câteva lumânări mici roşii, un felinar şi câteva fotografii cu piramidele din Egipt, iar in colţ este un cactus.
Dupa ce termină de mâncat, Sarah îl ia pe Aldrich şi se îndreaptă spre hol. Aceasta urcă scarile şi nu se opreşte până nu ajunge în camera ei, de pe partea dreapta.
- Intră, pisicuţo, asta este noua ta casă. Sarah îi dă drumul pisicii, apoi îşi pune geanta pe birou. Se apropie de şifoner din care scoate o fustă neagră, până la genunchi, o bluză roz şi o pereche de colanţi negri. Sarah intră în baie, în timp ce noul ei prieten, Aldrich, se urcă în patul de mahon, din care cercetează noua lui locuinţă. Patul este în mijlocul camerei, este din mahon cu baldachin. Acesta este acoperit cu o plapumă aurie din mătase. Lângă el sunt două noptiere. Pe cea din partea dreapta este o veioză şi un ceas, iar pe cealalta o cutie închisa de bijuterii şi un urs de pluş. În faţa patului este o canapea acoperită cu mătase roşie. Pe peretele din partea dreaptă este sifonerul, iar în colţ un scaun înconjurat de mai multe jucării de pluş, pe când pe partea stângă, în colţ, este biroul şi calculatorul. Pe mijlocul peretelui sunt două draperii aurii din velur care ascund uşa balconului. Sarah se intoarce în cameră şi deschide uşa balconului, înlăturând draperiile. Văzând ciucurii draperiilor mişcandu-se, Aldrich sare din pat, scoţându-şi gheruţele, gata sa atace ciucurii. Sarah scoate un chicot, apoi mişcă draperia pentru a intra în jocul lui Aldrich. Cei doi sunt opriţi de sunetul telefonului din geanta lui Sarah.
- Buna, mama, ce faci?
- Întârzii?... atunci putem comanda o pizza…bine, pa. Se pare ca pâna la 19 suntem singuri. Ce vrei sa facem? Aldrich scoate un mieunat, apoi sare pe biroul lui Sarah. Ai dreptate, am de invăţat… atunci vom amâna joaca.Sarah scoate cărţile de geografie şi se urcă în pat, în timp ce Aldrich se joacă cu un pix cu puf de pe birou. Timp de două ore, Sarah a invăţat cu Aldrich lângă ea, dormind. La ora 17, Sarah a deschis calculatorul pentru a se uita la ultimul episod din anime-ul “Vampire Knight.”
- Meow!
- Hei, băiete, te-ai trezit? Aldrich sare în bratele lui Sarah, începând să toarcă. Ascultând muzică, Sarah caută un nume pe net pentru “Aldrich.” Nu, nu asta…….hmm ce zici de… Midnight? Îţi place Midnight? Aldrich ridică capul spre Sarah, apoi se aşează pe calculator, mişcând mouse-ul, care ajunge pe numele ”Sigmund.”
- Sigmund? asta vrei să fie numele tău? “Aldrich” scoate un “meow” ca răspuns la întrebarea lui Sarah. Bine,Sigmund rămâne… ia să vedem ce inseamnă Sigmund… aici scrie că înseamnă “protector”. Numele tău înseamnă “protector”. Sigmund scoate un alt “meow” după care se retrage în braţele lui Sarah.
După jumătate de ora, uşa camerei se deschide, atrăgşnd atenţia lui Sigmund şi a lui Sarah. O femeie înaltă cu ochii verzi care se oglindesc foarte bine pe tenul alb şi părul roşcat, un roşcat mult mai închis decât al lui Sarah, intră înăuntru. Aceasta poartă o cămasă roşie de satin şi o fustă peste genunchi.
- Bună, mamă, ce faci?
- Bună, draga mea! El este noua noastră pisică?
- Da, el este Sigmund…
- Credeam că-l cheamă Aldrich.
- De unde ştiai de numele ăsta?
- Am fost la Melissam (mama lui Ai) cu Selena să bem o cafea, iar înainte să plec m-am întâlnit cu Ai, am văzut broscuţele şi papagalul. Sunt foarte frumoase şi mi-a zis de “Aldrich”.
- Da, dar m-am răzgândit. E Sigmund.
- E frumos şi Sigmund…, continuă mama lui Sarah, Rania, apropiindu-se de pisică. Sigmund sare fără ezitare în braţele mamei lui Sarah. Pentru o clipă, Rania arata ca şi cum şi-ar aduce aminte ceva sau încearcă să-si aducă aminte ceva.
- Mama?? Eşti bine?
- … da… da, sunt bine, doar……amintiri. Eu mă duc să mă schimb. Tu între timp comandă pizza şi mâncare chinezească.
- Bine. Sarah îi oferă mamei un zâmbet călduros. Aceasta îl lasă pe Sigmund pe pat şi iese afară din cameră.
- Haide, Sigmund, mergem la bucătărie.
Sarah coboară scările şi îl pune pe Sigmund pe canapea în sufragerie, iar ea se duce în bucătărie. După ce comandă pizza şi mâncare chinezească, se întoarce în sufragerie şi deschide uşa de la terasă, apoi aprinde televizorul. Mâncarea chinezească a sosit, iar la scurt timp şi pizza. După ce au mâncat s-au uitat la televizor, seara decurgând normal.
Ora 21 p.m.
- Mamă, m-a duc în pat, îmi este somn şi mâine am test.
- Bine, noapte bună, dragă.
Sarah îşi sărută mama pe obraz, îl i-a pe Sigmund şi se urcă in camera ei. După ce face patul şi îsi arânjează pernele, Sarah face un duş şi se schimbă într-o rochie albă de mătase. Ia i-pod-ul şi iese pe balconul care este din piatră şi împodobit cu trandafiri roşii. Melodia “Shining Tears” este preferata ei. Este o melodie la pian pe care îi place foarte mult să danseze. Privirea lui Sarah se îndreapta spre cer, la stele şi mai ales la lună, astrul ei preferat. În această seară este plină,……”plina de mister ca şi noaptea”, asa îi place să spună. Sigmund se mângâie de piciorul ei, Sarah îl ia în braţe. “Tu esti protectorul meu, Sigmund.... De ce am zis asta?...” Nu ştie, pur şi simplu a spus-o……

Capitolul 3: VISUL

Sigmund a adormit la Sarah în braţe. Nici ea nu mai rezista mult, aşa că intră în casă, închide uşa balconului, lasă draperiile deoparte pentru a intra lumina lunii, stinge veioza şi intră în pat cu Sigmund lânga ea. Peste câteva minute Sarah adoarme.
“Sunt…..in padure?? Sarah îşi îndreaptă faţa spre cer, luna este sus, e nouă. Lună nouă? Dar era plină! Visez?... trebuie să visez. Sarah face un pas înainte, luna îşi trimite razele printre crengile uscate şi frunzele ruginite. Un nou gând îi apare în minte: “trebuie să ajung la lună.” Raza lunii parcă se mişcă, iar Sarah o urmează. Merge mai bine de cinci minute urmărind raza. În cele din urmă se opreşte în faţa unui lac. Raza dispare, luna a intrat în nori. Deodată simte o prezenţă care o veghează, o prezentă pe care nu a mai simţit-o. Se uită în jurul ei dar nu vede pe nimeni. Nu vede nimic, dar sentimentul nu a dispărut. O lumină slabă vine de la lună. Prezenţa care mai înainte nu o speria o înspăimântă acum. Luna a ieşit de sub nori. Pădurea este iar luminată. Sarah zâmbeste, se simte iar în siguranţă cu toate că prezenţa nu a dispărut. Este o altă prezenţă care îi conferă comfort şi protecţie. Lânga o rază care luminează lacul, este o umbră care schiţează portretul unui tânăr înalt. Nu îi poţi desluşi trăsăturile fetei, dar are un aer întunecat. Sarah face un pas înapoi. Pe faţa ei se recunoaşte frica. Umbra ridică mâna în care ţine o săgeată, pe care mai devreme Sarah nu o vazuse, şi o aruncă spre ea. Este speriată dar nu se poate mişca. Săgeata se apropie din ce în ce mai mult. Încearcă să se mişte dar nu poate. Săgeata este la doi centimentri depărtare de faţa ei cand Sigmund sare pe umărul lui Sarah, aruncând-o la pamant……Distanţa până la pamant îi pare o eternitate. Sigmund a dispărut iar în jurul ei nu este decât întuneric. Continuă să cadă….
Sarah se trezeste, tresărind. Este în pat. Sigmund doarme pe perna de lângă ea. “Totul părea atât de ……real…..prea real.” Gândurile ei sunt spulberate de alarma ceasului. Este 06:00 a.m., trebuie să se ducă la scoala.
Dupa ce face duş, se îmbracă cu uniforma, o fustă albastră, un albastru închis, până la genunchi, cu o bluză roz cu fundă albastră şi o pereche de şosete albastre. Piaptănă părul, ia geanta şi se duce la bucătărie.
- Buna, mamă. Sarah o sărută pe obraz şi se asează la masă.
- Ai dormit bine, draga mea? O întreaba în timp ce-i pune trei clătite în farfurie şi îi dă un pahar cu suc de portocale.
- Da……dar în această dimineaţă am visat că eram într-o pădure, noaptea. Luna strălucea atât de frumos….
- Şi ce s-a întâmplat ?
- O umbră statea lânga lac…..şi…
- Umbră ???
- Da, a aruncat o săgeată spre mine, dar Sigmund- Sarah zâmbeste- m-a salvat, sau mai bine zis m-a aruncat la pământ, apoi m-am trezit în patul meu…
- Ahhh, interesant… haide mănâncă, să nu întârzii.
Sarah a terminat de mâncat, şi-a luat la revedere de la mama ei şi a ieşit în hol pentru a se încălţa cu o pereche de cizme negre. Afară soarele străluceşte, plantele sunt pline de rouă iar trandafirii se deschid.
Sarah ajunge pe strada unde locuieşte Ai. Aceasta o aşteaptă în faţa porţii.
- Buna,Ai, ce faci?
- Buna, bine, tu?... Apropo, Aldrich ce face, te inţelegi bine cu el?
-Mă înţeleg foarte bine cu el, e jucăuş dar i-am schimbat numele. Este Sigmund acum, nu te superi nu?
- Nu… chiar deloc. Sigmund este un nume frumos. Ai zâmbeşte, fapt care o face şi pe Sarah să zâmbească.
- Mersi, deci cum e ziua ta?
Sarah şi Ai pornesc spre şcoală.
- Am un test la matematică şi mă ascultă la geografie. Tu?
- Eu am test la geografie si mă ascultă la fizică, dar azi am două ore de japoneză, una de desen şi una de muzică. Sarah zambeste fericită.
- Orele tale preferate. Am şi eu japoneza, ultimele două ore.
- Şi nu uita, azi trebuie să apară revista “Vampire Knight.” O cumperi, nu?
- Da, normal. Ai vazut ultimul episod din sezonul doi?
- Da, l-am văzut aseară. De-abia astept să iau azi primul număr din sezonul trei.
- Da, şi eu. Apropo, ce vei face de Halloween?
- Mai sunt două săptămâni.
- Da, ştiu, dar totuşi nu ai niciun plan?
- Nu prea m-am gândit….
- Eu da. Voi decora casa pe afară şi camera mea, dar nu stiu ce costum să-mi aleg.
- Poate ar trebui să fi pisică…
- Da, un costum de pisică, dar tu?
- … nu stiu... am timp să mă gândesc.
Cele două fete au ajuns la şcoală. Ai s-a dus la ora de matematică iar Sarah la geografie.
În pauză.
- Sarah, cum a fost testul?
- Uşor, la tine?
- Nu l-am mai dat.
- De ce?
- Profesoara a intrat în clasă cu gândul să dăm testul, mai aveam puţin şi începeam, când a intrat directorul şi a chemat-o pe hol. Profesoara nu s-a mai întors restul orei.
- Mă întreb ce s-a întâmplat...
- Si eu….
Directorul şcolii vine în hol însoţit de alţi doi profesori.
- Pot avea atentia voastra? Copii se liniştesc, ascultându-l.
- Mulţumesc, acum ascultaţi-mă cu atenţie, toată lumea se va întoarce acasă, încercaţi să nu mergeţi singuri, dacă se poate, cât mai mulţi. Cursurile se amână din cauza………unui criminal în serie care este în oraşul nostru. Profesorul de matematică, domnul Hyo, a fost atacat. El se află acum la spital în stare critică. Are noroc că doi ofiţeri de la poliţie l-au salvat. De aceea, vreau ca toată lumea să se întoarcă acasă. Unii din părinţii vostri vă asteaptă afară. Aveţi grijă.
Directorul a plecat în timp ce alţi profesori ghidau copii spre ieşire. Melissa, mama lui Ai, intra în şcoală. Expresia feţei dovedeşte cât de speriată este.
- Fetelor, sunteţi bine?
- Da, ai venit să ne iei?
- Da...
- Mama nu a venit, doamna Melissa?
- Nu, mama ta m-a sunat, este încă acasă. Eu eram oricum la magazin (mama lui Ai are un magazin de antichităţi) asa că am venit eu să te iau. Te duc eu acasă.
În cinci minute Sarah a ajuns acasă.
- Mulţumesc, doamna Melissa.
- Nicio problemă,dragă, ai grijă.
- Ne auzim la telefon, Ai.
- Da, ne auzim la telefon. Pa, Sarah.
Mama lui Sarah a iesit in faţa porţii. Nu a avut timp să se schimbe, poartă doar un halat.
- Multumesc, Melissa.
Sarah şi mama ei intră în casă, în timp ce Melissa si Ai pleacă acasă.
- Mama, nu trebuia să fi la servici?
- Da, trebuia, dar având în vedere că acel criminal este în libertate, toată lumea are liber. La tribunal este doar poliţia şi bineînţeles detectivii.
- De ce eşti încă în pijamale?
- Ohh, da, toată dimineaţa am vorbit la telefon. Acest criminal a evadat de trei zile, dar din cauza unei erori am aflat azi dimineaţă. Eu am ajutat un avocat să-l acuze acum trei ani iar azi dimineaţă am discutat cu el. De asemenea, am vorbit şi cu James, tatăl lui Ai. El l-a salvat pe profesorul tău de matematică, domnul Hyo.
- Acum înţeleg de ce eşti în halat. Sarah zâmbeşte în timp ce urcă în camera ei.
- Eu mă duc să fac un duş şi să mă schimb. Nu deschide ferestrele.
- Sunt la etajul doi, mamă.
- Sarah!!!
- Nu voi deschide ferestrele. Sarah intră în cameră. Sigmund aude uşa deschizându-se şi se trezeşte. Sigmund??? Încă dormi? Motan leneş. Sigmund o priveşte pe Sarah mirat, apoi miaună.
Sarah pune geanta pe birou şi scoate din şifonier un tricou roz, o fustă albastră, o pereche de şosete albastre lungi până la genunchi şi o pereche de mănuşi roz, fără degete. Dupa ce se schimbă şi face patul, Sarah coboară in bucătărie cu Sigmund, căruia îi dă să mănânce, iar ea se întoarce în sufragerie şi deschide televizorul.
Dupa jumătate de oră, mama lui Sarah a coborât.
- Ce faci?
- Mă uit la televizor, m-am plictisit.
- Citeste, asculta muzică, nu ai ce să faci?
-Tu ce faci?
- Îl astept pe James să-mi aducă niste hârtii. Vreau să aflu mai multe despre acest criminal.
- Bine, eu mă duc …………în bibliotecă.
Sarah se îndreaptă spre biblioteca ce este la etajul al doilea, pe partea stângă. Deschide două uşi duble din lemn. Înăuntru pereţii sunt roşii, iar podeaua este din marmură neagră. Camera este cât două dormitoare matrimoniale. În lateral, pe pereţi sunt rafturile cu cărti. De asemenea, rafturi sunt pe mijlocul camerei. În colţul din dreapta este o canapea şi o masă din lemn. Masa este în faţa unui şemineu pe care este aşezat un felinar cu lumânări roşii şi două lămpi. În celălat colţ este un fotoliu şi o floare. Sarah se îndreaptă spre primul dulap, din care alege o carte cu o copertă aurie. Este “Idiotul” de Dostoievski. Deschide cartea şi se retrage pe canapea. Sarah citeşte timp de patru ore, după care închide cartea şi se îndreaptă spre camera de muzică. La fel, deschide două uşi duble din lemn de nuc. Înăuntru, pereţii sunt albi iar podeaua din marmură galbenă strălucitoare. Pe peretele din partea stângă este geamul, singurul geam din cameră. În mijlocul camerei este un pian pe care este aşezată o lumânare roşie iar lângă el este un fotoliu. Pe peretele din partea dreaptă sunt două chitare. Pe un dulap este asezată o vioară, iar in colţ este o tobă. De asemenea, mai este un saxofon pe acelaşi perete. În partea dreaptă, aproape de uşa, este o masă cu două canapele. Sarah se apropie de pian şi începe să cânte: “Eleana.”
- Cânţi foarte frumos, ca de obicei.
- Mulţumesc, mamă. Tu ce faci?
- Trebuie să mă duc până la tribunal. Nu voi sta mai mult de două ore. Tu stai în casă şi nu deschide nicio fereastră, ai inţeles?
- Bineînteles, mamă.
Sarah a rămas singură, aşa ca s-a dus în sufragerie şi a deschis televizorul. Sigmund s-a aşezat lângă ea. După jumătate de oră, Sarah a adormit iar Sigmund s-a aşezat lângă canapea, jos pe covor.
Este din nou în pădure, de data asta nu este noapte, este zi, iar Sarah se simte deodată speriată. O umbră apare lângă copac. Este aceeasi umbră ca cea din visul de azi dimineaţă. De data asta umbra încearcă să se apropie de ea, dar în spatele lui Sarah este un lac de care Sarah se apropie din ce în ce mai mult. Umbra nu mai înaintează, s-a oprit. Deodată umbra dispare iar în locul ei apare un barbat înalt cu părul şaten şi ochii căprui, în vârstă de treizeci si cinci de ani, purtând în mână un cuţit. Acesta se apropie încet de Sarah, care, speriată, fuge în direcţia opusă apei. Aceasta continuă să alerge, dar bărbatul este în spatele ei. Sarah se opreşte. În faţa ei este un alt lac. E ciudat, în acel moment îşi dorea ca acolo să fie cineva să o protejeze, dar este doar un lac. Sarah încearcă să se trezească, dar nu reuşeşte. Omul apare în spatele ei. Sarah nu-şi poate controla un ţipăt, în timp ce omul începe să râdă.
- Eşti fără apărare, prinţesa…...e... - dar este întrerupt de o minge de energie.
Sarah îşi îndreaptă privirea în direcţia din care a venit mingea, văzând doar o umbră. Umbra seamănă cu un băiat. Acesta se apropie şi cu o altă minge de energie îl loveste pe omul cu cuţitul. Acesta cade şi se loveste singur cu cuţitul în coaste. Umbra dispare iar în locul ei apare …... Sigmund, care se apropie de faţa lui Sarah cu botul lui umed. Deodată Sarah se trezeste; pe faţa ei stă Sigmund, torcând. Botul lui umed atinge nasul lui Sarah. Aceasta începe să râdă, dar se opreşte, aducându-şi aminte de vis, de mingea de energie şi de umbră.
- Ce ciudat, totul părea atât de real şi….
Sarah îşi îndreaptă privirea spre televizor, unde ruleaza un film de acţiune; o fata salvata de un criminal care o urmărea în pădure.
- Acum am inţeles, trebuie să fi auzit filmul şi visam tot ce auzeam, nimic interesant, nicio aventură, nimic fantastic.
Sarah se ridică, tristă într-un fel că visul era doar un film de la televizor şi se indreaptă in bucătărie. În acelasi timp, mama ei deschide uşa.
- Mama, ai ajuns. Sarah scoate din frigider un bol cu budincă de vanilie. Vrei?
- Da, chiar te rog, şi înca ceva... am prins criminalul. Mama lui Sarah răsufla liniştită şi fericită.
- Serios? Atat de repede? Sarah îi înmâneaza bolul şi o linguriţă, în timp ce ia şi pentru ea una şi se asează la masă.
- Bineînteles. De fapt, l-am prins în pădure.
- În pădure??!!
- Da, avea acolo o ascunzătoare, chiar lângă lac.
Sarah pare surprinsă, mai ales că a visat că a fost atacată lângă lac, dar este imposibil. “Ea a visat criminalul? dar ea era acasă, doar visa, e imposibil...”
- Şi ce e mai ciudat este cum a căpătat rana.
- Rana??
- Da, se pare că s-a înjunghiat singur, din greşeală, ca şi cum s-ar fi luptat cu cineva. Bluza lui era total arsă…
- Cum e posibil??
- Nu ştim, am încercat sa vorbim cu el, dar se comporta ca şi când era închis, parcă nici nu ştia că este liber.
- Ce?? “Rana de cuţit, arsurile, lacul, visul meu era ……real?? Cum e posibil? Am fost in pădure? M-a urmărit?” Mama, unde mai exact l-ai găsit?
- L-am gasit… Sigmund intră în bucătărie mieunând iar mama lui Sarah se opreşte.
- Mama?? Unde l-ai gasit?
- Ahhh, ştii, dragă, nu are rost să-ţi baţi capul cu astfel de probleme. Ar trebui să înveţi pentru mâine, te duci la şcoală. Nu ai teste? Nu te ascultă?
- Bine, mă duc in cameră să-mi fac geanta. “De fiecare dată când îi spun ceva neobisnuit schimbă subiectul şi ce-i cu Sigmund? În visul de azi de dimineaţă m-a salvat, in visul ăsta a apărut din senin, iar mama s-a oprit când a intrat în cameră. Trebuie sa o sun pe Ai.”
Sarah intră in camera ei şi o sună pe Ai.
- Bună, Sarah, ce faci?
- Buna, Ai, bine... ştii că mâine ne ducem la şcoală, nu?
- Da, din păcate… şi am de învăţat la română şi matematică. Tu eşti norocoasă, ai scăpat de matematică.
- S-ar putea să fac cu profesorul tău. Bine, dacă ai de învătţat te las să înveţi…
- Ce vroiai sa-mi spui?
- Te las să înveţi, vorbim mâine la şcoală.
- Bine, tu ai de învăţat?
- Da, la română, istorie şi… cam atât…
- Ce ore ai mâine?
- Două ore de română, istorie, germana, sport şi... psihologie.
- Eu am matematică, doua de română, două de fizică, una de chimie şi cam atât…
- Bine, te las să înveţi, vei avea o zi grea. Noapte bună.
- De ar fi aşa, noapte bună, oftează Ai, şi închide telefonul.
Sarah închide şi ea telefonul şi începe să înveţe la română. Cu toate că
s-a concentrat cam greu, mintea ei este departe, se gândeşte la visele pe care le-a avut azi, atât de multe într-o zi, are impresia ca sunt adevărate şi mai ales crede că asta este doar începutul. Numai că trebuie să-şi dea seama cum va afla mai multe. Este destul de greu, ce-ar trebui să însemne apa şi luna şi mai ales umbra, cine este? Şi cine-i Sigmund sau ce-i cu el. Poate-i puţin paranoică şi toate astea sunt doar…întâmplări. Pur şi simplu s-a nimerit ca mama ei să se oprească atunci când Sigmund a intrat... poate nu-i nimic?! Sarah se apropie de fereastră şi o deschide. Luna îi luminează faţa. ”Prinţesa”, omul care mă atăca în vis m-a numit “prinţesa”.
Sarah iese încet din cameră şi coboară în bucătărie. Mama ei stă cu Sigmund pe canapea.
- Ai nevoie de ceva, draga mea?
- Doar de un pahar cu apă. Sarah intră în bucătărie. Pe masă este încă poşeta mamei ei. În ea este un dosar, “Pain”. Deschizând dosarul, pe prima pagină este scris un nume, “Pain, criminalul in serie, Smith Sander este cunoscut şi sub numele de Pain.” Pe pagina următoare este o poză. Sarah scapă dosarul din mână, este... omul pe care l-a visat, păr şaten şi ochi verzi.
- Dragă, totul e în ordine ??
- Ahhhh………da mamă, totul e... bine. Sarah pune dosarul la loc şi umple un pahar cu apă. În momentul ăsta chiar are nevoie de el.
- Mamă, eu mă duc afară, în leagăn.
- Bine, draga mea, ai grijă.
- Sarah aprinde lămpile de afară şi se pune în leagăn. “Ce înseamnă toate astea? De ce l-a visat pe criminal, de ce acesta vroia să o rănească? Asta înseamnă că umbra aceea de care îi era frică există, este cineva. De asemenea umbra care... a salvat-o? Nu este Sigmund, este altcineva, dar cine? Şi care este rolul lui Sigmund şi al mamei ei în toate astea?” Sarah a adormit, privirea ei era îndreptata spre lună.
- Să ai grijă de ea, Sigmund.
Alice a luat-o pe Sarah în braţe şi a dus-o în casă, în camera ei. Afara a rămas doar Sigmund, uitându-se la lună. “Îmi pare rău, prinţesa mea.” Sigmund a intrat în casă, iar casa este luminată de razele lunii care o înconjoară ca şi cum ar vrea să o protejeze……pe prinţesă……. .

Drăguţ Beatriz Clementina, clasa a X-a C