Îmi place toamna, când ascult şi simt vântul trecându-mi prin păr o mângâiere neaşteptată; îmi place când pot muşca din mere coapte; îmi place moliciunea pielii sub pulovere aproape la fel de moi, ceştile fierbinţi cu cafea sau ceai aromat ce miroase a septembrie răcoros. Îmi place toamna în care-mi port nonşalant paltonul negru cu nasturi mari, când zilele şi orelele şi-au pierdut lenea dulce de vară şi pe străzi se joacă în ultimul zbor umbre de frunze roşcate. Îmi plac nopţile lungi ale toamnei mele, în aşternuturi verde-crud, torcând tristeţi în mansardă, amestecând zâmbete cu amintiri şi poveşti, cu alte gânduri de toamnă… Îmi place să gust, să simt toamna apăsându-mi lumini albastre pe pleoape, citind, cântând şi nemainumărând aşteptări.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu